Prima compunere înscrisă în concurs
Eu am să scriu acum o compunere despre metrou.
Oana, nu râde!
Încep. Metroul este un animal care nu este mut şi chiar toată lumea ştie că metroul face mult zgomot. El nu face numai zgomot, face şi briză, atunci când intră cu mare viteză în gară. Eu am învăţat să ştiu când vine metroul din cauza vântului. Când se face vânt, mi se înfoaie părul de parcă aş fi la malul mării. Numai că nu sunt la mare, sunt, vai, în metrou, în ghetou.
Dimineaţa, în metrou este foarte aglomerat, plin de oameni, care se mişca unii pe lângă alţii, ca o masă compactă, grabită, dusă de o voinţă robotică.
Eu nu vreu să mă prind în plasa lor însă îmi spun, îmi repet, trebuie să ajung mai repede la muncă, trebuie să ajung, apoi dau din coate cum fac şi ceilalţi, merg în urma lor, intru în horă. Aştept să ies din metrou, astept să intru, aştept să mă urc pe scara rulantă, să cobor cu scara, aştept să vină metroul, aştept să prind loc pe scaun, aştept să ajung.
Oamenii care lucrează pentru Metrorex au pus săgeţi şi hărţi şi semnale luminoase pentru că sunt deştepţi şi pentru că vor să ne ajute, aşa că nu te rătăceşti niciodată cu metroul. Poate doar să fii aerian, să semeni un pic cu Robert, să nu poţi să înveţi lucrurile cele mai simple, dar să mergi ca pe sârmă când ţi se prezintă unele complicate.
Dar în anul 2050 lucrurile se vor schimba. (pentru că aşa crede Oana)
În ceea ce priveşte metroul, preconizez că va înceta să mai fie o parte din zilnic, aşa cum este acum. Pentru că îmi voi cumpăra bicicletă şi am să învăt să merg pe ea şi am să mă deplasez cu ea, pe şosea, pe sus.
Pentru că observ şi eu că m-am apucat de nebună să scriu despre metrou, de parcă metroul ar fi singurul subiect care mă mai atinge oarecum, care mai are un oarecare impact asupra zilelor mele grăbite, adormite, muncitoare, scurte etc.
Metroul va depăşi limita. El va înceta să ne însoţească strict în cotidian şi ne va învinge, va face parte din trecutul, prezentul şi viitorul fiecăruia, va face parte din noi, ne va domina, ne va subjuga, ne va stresa, ne va pierde timpul, ni-l va salva, ne va hidrata, ne va da de mâncare. Toate acestea, în 2050. În 2050, vom deveni metro sapiens.
Scris de Mirela Vasile
