Poeyie 3
- Hei!… Să nu mă laşi singură, mie frică…
Ţi- aş şopti dintr- un colţ de ochi,
Aici camerele nu au beculeţe de noapte
pentru teama de întuneric.
- Să nu mă laşi singură, mie frică…
e ultimul vers al somnului de pe buze
- Adu’ o carafă cu apă…
şi torn-o pe fruntea mea
ca să speli sângele,
să zboare astfel ultimul cuvânt.
