Isabela Bârzoagă - Itinerariu cu îngeri
Se spune că un cititor suprasaturat de lectură, va răbufni prin încercarea de a deveni el însuşi scriitor, tocmai pentru a se elibera de spiritele moarte, transpuse în cărţile pe care le-a lecturat.
Cărţile sunt puzzle- uri complete, din care noi rămânem doar cu câteva piese. Mulţi încercăm să creem un tot cu piesele pe care le-am adunat din toate puzzle-urile rezolvate de-a lungul vieţii.
“Itinerariu cu îngeri” este o colecţie de proze scurte, axate spre descrierea unor tablouri mentale. Autoarea încearcă să ne redea o comuniune cu universul uitată, astfel ne reîntoarce la stadiul de stânci, ne reînvaţă să plângem prin ploie, ne repune în statutul de obiect plasat în afara timpului.
Mi-a plăcut stilul autoarei bazat pe inserarea în texte a referenelor unor de reclame binecunoscute, a unor zicale româneşti, elemente ce îi conferă textului caracteristica umorului, fără a înclina spre vulgar aşa cum se întâmpă cu majoritatea textelor contemporane.
Aceste proze scurte sunt prezentate sub forma unui joc clădit în jurul unor mituri şi teme cunoscute, precum: mitul lui Sisif, trădarea lui Brutus, mitul lui Iona, cutia Pandorei. Ni se dă piesele iar noi trebuie să reconstruim imaginea.
“Itinerariu cu îngeri” este o carte ce miroase a nostalgie, a cireşi înfloriţi, miroase a “acasă”…sunt unul dintre cei ce îşi poartă “acasă” în suflet, eu şi cei ca mine îmbătrânim pe drumuri căutând să regăsim un destin care să ne aparţină.
