newcars.ro

Start thinking at the last best thing that happened to you, and say thank you to the person that made that thing possible. So thank you Daisy, for your wonderful blog.

[Daisy]link

I forgot  the words. Only an amalgam of images remained. To my sister, for staying close all this time.You are God’s gift to me today and I thank Him and you.

[Sadie Olive]link

Have a cup of coffee with me and i will read you the newspaper.

They say in the newspaper that turquoise is 2010’s color. Happy Turquoise’s day!

[Z.about]link

[Countryliving]link

Thank you for your minute, go and live now.

Cuvintele sunt goale mai bine va spun o poveste:
FATHER FORGETS
W. Livingston Larned
Listen, son: I am saying this as you lie asleep, one little paw crumpled under your cheek and the blond curls stickily wet on your damp forehead. I have stolen into your room alone. Just a few minutes ago, as I sat reading my paper in the library, a stifling wave of remorse swept over me.
Guiltily I came to your bedside.
There are the things I was thinking, son: I had been cross to you. I scolded you as you were dressing for school because you gave your face merely a dab with a towel. I took you to task for not cleaning your shoes. I called out angrily when you threw some of your things on the floor.
At breakfast I found fault, too. You spilled things. You gulped down your food. You put your elbows on the table. You spread butter too thick on your bread. And as you started off to play and I made for my train, you turned and waved a hand and called, “Goodbye, Daddy!” and I frowned, and said in reply, “Hold your shoulders back!”
Then it began all over again in the late afternoon. As I came up the road I spied you, down on your knees, playing marbles. There were holes in your stockings. I humiliated you before your boyfriends by marching you ahead of me to the house. Stockings were expensive - and if you had to buy them you would be more careful! Imagine that, son, from a father!
Do you remember, later, when I was reading in the library, how you came in timidly, with a sort of hurt look in your eyes? When I glanced up over my paper, impatient at the interruption, you hesitated at the door. “What is it you want?” I snapped.
You said nothing, but ran across in one tempestuous plunge, and threw your arms around my neck and kissed me, and your small arms tightened with an affection that God had set blooming in your heart and which even neglect could not wither. And then you were gone, pattering up the stairs.
Well, son, it was shortly afterwards that my paper slipped from my hands and a terrible sickening fear came over me. What has habit been doing to me? The habit of finding fault, of reprimanding - this was my reward to you for being a boy. It was not that I did not love you; it was that I expected too much of youth. I was measuring you by the yardstick of my own years.
And there was so much that was good and fine and true in
your character. The little heart of you was as big as the dawn itself over the wide hills. This was shown by your spontaneous impulse to rush in and kiss me good night. Nothing else matters tonight, son. I have come to your bed-side in the darkness, and I have knelt there, ashamed! It is a feeble atonement; I know you would not understand these things if I told them to you during your waking hours. But tomorrow I will be a real daddy! I will chum with you, and suffer when you suffer, and laugh when you laugh. I will bite my tongue when impatient words come. I will keep saying as if it were a ritual: “He is nothing but a boy - a little boy!”
I am afraid I have visualized you as a man. Yet as I see you now, son, crumpled and weary in your cot, I see that you are still a baby. Yesterday you were in your mother’s arms, your head on her shoulder. I have asked too much,too much.

(a se citi cu melodia celor de la Nada Surf - Popular, pe fundal)

“Lying, thinking
Last night
How to find my soul a home
Where water is not thirsty
And bread loaf is not stone
I came up with one thing
And I don’t believe I’m wrong
That nobody,
But nobody
Can make it out here alone.

Alone, all alone
Nobody, but nobody
Can make it out here alone.” (Maya Angelou)

M-am gandit sa fac un desen animat,dar nu m-am priceput. Asa ca am nascocit un banner. Este un banner despre noi furnicile din musuroi, despre noi cei institutionalizati, este despre singuratate si inchisori, despre constrangeri si compromisuri si nu in ultimul rand despre nevoia de a crede in existenta unui loc unde putem fugii.
Despre casa pe care nu ti-o voi construi niciodata!

Chimera Music a lansat pe 21 Septembrie, noul album al lui Yoko Ono:”Between My Head and the Sky”.
Acesta este primul album lansat de artista de la moartea lui John Lenon.
Reprezentanta de seama a curentului avant-garde, Ono nu se dezice nici de data aceasta, muzica ei fiind un loc unde curentele groove,electro si rugaciunile pacifiste se combina intr-un stil poetic.
La 76 de ani Yoko Ono, ramane prin propria-i prezenta, reflexia de netagaduit a erei rock.
Din cufarul cu amintiri va prezint acum, un interviu cu John Lennon si Yoko Ono, realizat de Dick Cavett, in 1971.

3000 de ani de cercetări au fost necesari pentru a se demonstra că orbita Lunii își mărește volumul, având drept rezultat îndepărtarea Lunii de Pământ.

Totuși peste 5000 de ani Soarele va deveni o stea gigant, iar atmosfera aflată în expansiune a Soarelui va determina apropierea celor 2 aștrii, până când Luna va atinge ”limita Roche”.

Limita Roche este distanța la care un corp ceresc, ținut laolaltă de propria gravitație se dezintegrează din cauza forțelor maree ale unui alt corp ceresc.

Concluzie: Când Luna va atinge ”limita Roche” va exploda… iar câinii nu vor mai avea la cine să urle noaptea.

Pentru cei pasionati de filmul ”The Fellowship of the Ring”, am o mențiune.

Versurile:

”Three Rings for the Elven-kings under the sky,

Seven for the Dwarf-lords in their halls of stone,

Nine for Mortal Men doomed to die,

One for the Dark Lord on his dark throne

In the Land of Mordor where the Shadows lie.

One Ring to rule them all, One Ring to find them,

One Ring to bring them all and in the darkness bind them,

In the Land of Mordor where the Shadows lie.”

… fac referire la inelele planetare.

”A planetary ring is a ring of dust and other small particles orbiting around a planet in a flat disc-shaped region. The most spectacular and famous planetary rings are those around Saturn, but all four of the solar system’s gas giant planets (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptune) possess ring systems of their own.

The origin of planetary rings is not precisely known, but they are thought to be unstable and dissipate over the course of tens or hundreds of millions of years. As a result, modern ring systems must be of modern origin, possibly formed of debris from a moon that suffered a large impact or was disrupted by the parent planet’s gravity when it passed within the Roche limit.”

Găsiți voi legătura dintre film și limita Roche.

Criza economică ce a marcat începutul acestui an ar putea fi un bun pretext pentru stimularea industriei turistice, deoarece mulți români se vor gândi de două ori, înainte de a-și planifica vacanțele în străinătate. Însă fără o strategie de marketing bine pusă la punct și fără investiții nu vom obține acest impuls.

Hotelierii ar trebui să acorde mai multă atenție promovării serviciilor lor în străinătate, fapt ce este însă dependent de creșterea calității serviciilor oferite și de investiții mai mari în sectorul de publicitate.

Românii se plâng adeseori de tarifele „prea mari” percepute pentru serviciile de cazare, fără a realiza că prețurile mari sunt de fapt rezultatul impozitelor mari.

Statul ar putea veni în ajutorul hotelierilor prin reducerea T.V.A- ului perceput pentru serviciile de cazare și vizitare a obiectivelor turistice.

Patrimoniul natural al României poate deveni un spațiu de convergență pentru dezvoltarea turismului și a acțiunilor culturale. Este necesară orientarea inițiativelor de dezvoltare a turismului, nu către populația locală (ex: programul de Paște pentru litoral) ci către segmentul reprezentat de turiștii străini. Interesul nostru nu este ca banii românilor să meargă spre români, ci ca banii străinilor să meargă spre români.

Îi sfătuiesc pe hotelieri să își schimbe mentalitatea, să nu se teamă de „Nou”.

Identificați și atrageți parteneri și distribuitori din întreaga lume!

Construiți-vă o imagine și promovați-o în scopul de a facilita viitoare acorduri!

Convingeți-vă investitorii să vă finanțeze ideile!

Testați servicii și produse noi!

Rămâneți la „Știri”, generați informație pentru mass-media!

Consolidați-vă relațiile cu editorii și jurnaliștii și afacerea voastră va fi una de succes.

Nu pot scrie până pe 11, aşadar  vă dau să citiţi asta în caz că vi se face dor de Newcars blog.

Mulţumiri lui DeCe blog, că m-a făcut să râd de dimineaţă.

Scrisoarea a III, în variantă modernă

Iata vine-un Jeep pe strada cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou…”
“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conquiztador”?
“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”???”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.”
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot, dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”

Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă pilotul avionului, la bordul căruia te-ai urcat, şi-ar pierde conştiinţa?

Dacă nimeni altcineva nu e capabil să controleze avionul, siguranţa tuturor poate depinde de deciziile luate de tine. Aterizarea va fi oricum monitorizată de cineva prin radio, dar îţi voi prezenta câtiva paşi, ca să ştii la ce să te aştepţi.

1. Ia loc. Pilotul de comandă de obicei stă pe scaunul din stânga unde sunt indicatoarele. Pune-ţi centura şi harnaşamentul pentru umeri. În ziua de azi mai toate avioanele au control dublu, astfel încât vei putea ateriza avionul de pe oricare scaun. Nu atinge încă controalele, multe avioane au pilot automat şi mişcând maneta de control, îl poţi dezactiva. Asigură-te că pilotul inconştient nu e agăţat de maneta de control.
2. Respiră adânc. Probabil te vei simţi stresat de de seriozitatea situaţiei şi de încărcatura senzitivă, aşa că e indicat să tragi adânc aer în piept.

Următorii paşi îi voi prezenta mâine.