newcars.ro

Artiştii ar trebui să fie oameni fericiţi, deoarece au instrumentele necesare pentru a se exprima, pentru a se exterioriza, ei sunt “rasă pură”, nimic nu îi poate întina.
Actul de “a scuipa” viziunile rele, pe care le cumulează în suflet, prin ceea ce crează, este un act cu rol purificator.
Sărmanii de noi, cei cărora le rămân doar cuvintele, aceste instrumente sărace cu care încercăm să ne cioplim un limbaj.
Lili mi-a adus încă două tablouri.
Cred că am început să caut prea multe sensuri în lucrurile lipsite de sens.

În DEX pictura este definită drept “ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfăşurate pe o suprafaţă plană“.

Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea…ce ne facem însă cu realităţile ce nu pot fi interpretate?

În 2008 Yann Tiersen şi-a pus amprenta pe compoziţia sonoră a încă unui film şi anume “Tabarly”.
Filmul relatează viaţa marinarului francez Eric Tabarly, care s-a făcut cunoscut prin câştigarea mai multor curse, cu vasul lui denumit Pen Duick.
Piesa “Naval” este un fragment din coloana sonoră a filmului şi este un omagiu adus de Yann Tiersen, memoriei lui Eric Tabarly, care a disparut pe mare în 1998.

În postul de ieri v-am vorbit despre formula matematică pentru o căsnicie de succes descoperită de profesorul James Murray, în al cărei calcul sunt luate în considerare 5 tipuri de cupluri şi 3 tipuri umane.

Tipurile umane sunt:

1. Valid
2. Ezitant
3. Volatil

Primul tip de cuplu e format din doi membrii ce sunt amândoi de tip “valid”, adică soţul şi soţia au unul faţă de altul respect mutual şi îşi împărtăşesc părerile. Acesta e un cuplu stabil.

Al doilea tip de cuplu se formează atunci când ambii parteneri sunt “ezitanţi”, ambii parteneri înţeleg că nu pot fi mereu de acord şi evită conflictul. Şi acest tip duce la o relaţie stabilă.

Al treilea tip de cuplu e format din doi “volatili”, ambii parteneri sunt pasionaţi şi se percep unul pe celălalt ca egali. Aceasta este o relaţie ce ar putea funcţiona.

Al partulea tip se formează  dintr-un “ezitant” şi un “volatil”, e o relaţie în care unul e pasional şi celălalt conciliant. Acest tip de cuplu este instabil.

Al cincilea tip se formează dintre un “valid” şi un “ezitant” şi duce la o relaţie în care unul caută problemele, în timp ce al doilea evită conflictele. Acest tip de cuplu este instabil.

Se spune că nu există nici o formulă ce îţi asigură succesul unei căsnicii de durată.

Totuşi un grup de cercetători susţin că au descoperit o formulă matematică ce poate determina dacă proaspăt căsătoriţii se îndreaptă spre o viaţă fericită sau merg pe drumul spre divorţ.

Ei afirmă că tehnica lor are o acurateţe de 94% şi că poate identifica diferenţele cu mult tip înainte de apariţia unei fisuri în relaţie.

Formula clasifică oamenii în cinci tipuri diferite, dintre care doar două tipuri încadrează cupluri compatibile, garantând un mariaj stabil.

Formula a fost dezvoltată de un grup de matematicieni britanici şi americani şi a fost testată până în prezent pe 700 de cupluri.

Cercetătorii au invitat cuplurile în laborator şi timp de 15 minute au filmat răspunsurile şi reacţiile lor, la întrebări controversate, ce vizau banii, sexul şi căsnicia.

Cercetătorii au urmărit apoi filmele şi au punctat fiecare declaraţie a soţului şi a soţiei, după un sistem de notare stabilit.

Soţul sau soţia primeau punctaj pozitiv dacă tonul vocii era calm, dacă făceau glume sau dacă apelau la un limbaj afectuos al corpului. Dacă răspundeau furioşi, reci, dacă îşi roteau ochii sau aborau întrebările în bătaie de joc, primeau punctaj negativ.

Cercetătorii au realizat apoi un grafic al punctajului şi au încărcat rezultatele  într-un modul matematic, care evidenţiază trăsăturile ce vor anticipa tipul mariajului.

Cuplurile din Seattle, care au participat la experiment, au fost apoi urmărite timp de 12 ani, pentru a vedea ce acurateţe a avut testul.

Profesorul James Murray de la Universitatea Oxford a discutat despre formula matematică decoperită, miercuri, la Conferinţa Societăţii Regale, ce a avut loc la Londra.

Mâine vă voi vorbi despre cele 5 tipuri de cupluri, luate în calcul pentru calcularea formulei.

Hai ,măi Zoso, cum să îţi găzduieşti serverul de imagini, la cimitir?
Conform Geotools, serverul de poze al lui Zoso (img.zoso.ro), se găseşte la adresa cimitirului “Angelus Rosedale”.

La Sala Rapsodia Română a Centrului Internaţional de Artă se va juca Joi, 26 Martie 2009, orele 19:30, spectacolul “Doi dintre noi”.
Am avut o mică ezitare la a folosi sau nu verbul “a juca”, m-am gândit apoi că toată viaţa e o joacă şi că în esenţă trupa “Passe Partout”, cam asta a făcut tot timpul, ei s-au jucat pe scenă pentru noi, pentru ca noi să înţelegem…totuşi, din ce în ce mai des, actul de înţelegere este doar o prefăcătorie.
Am văzut de asemenea că Dan Puric a mai publicat încă o carte pe care sper să reuşesc să mi-o cumpăr când o să iau salariul (salariu - ce cuvânt coorporatist!).
Şi pentru că nu ştiu în dreptul cărui cuvânt să integrez activitatea trupei “Passe Partout”, îl voi cita pe Dan Puric care spune:
“De fapt, este un emoţionant eseu vizual şi coregrafic, care a împrumutat multe
elemente teatrale. Atât de multe încât în orice moment riscă să se apropie de
teatru până nu mai ai îndoieli, ca apoi să se îndepărteze din nou. Şi chiar
această separare fragilă şi incertă este calitatea spectacolului. Povestea de
iubire se scrie din gesturi declanşate şi comentate de muzică, expuse în trăiri
teatrale. “

În perioada 18-25.03.2009 la Studioul de Concerte “Mihail Jora”, se va desfăşura a 4-a ediţie a festivalului internaţional de chitară.
La aceatsă ediţie a festivalului va participa Gabriel Bianco, câştigătorul GFA din 2008, precum şi rivalul său Marcin Dylla care a câştigat GFA (International Guitar Competition “Guitar Foundation of America”) în 2007, dar a fost declasat anul trecut de Gabriel Bianco.
Din punctul meu de vedere Marcin Dylla câştigă anul acesta premiul onorific “Newcars” pentru cel mai bun site de prezentare al unui artist.
Programul conţine interpretări ale unor partituri cunoscute cum ar fi:

Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu
– Concertul nr.2 pentru chitară şi orchestră de coarde

-Allegro giocoso

-Largo rubato

-Allegro ritmico

Heitor Villa Lobos – Concert pentru chitară şi orchestră

-Allegro preciso

-Andantino e Andante

-Allegretto non troppo

Franz Schubert – Simfonia a Va în si bemol major D 485

Încă o piesă în interpretarea lui Andrei Irimia, căci am văzut că aţi primit foarte bine piesa lui de săptămâna trecută.
Astăzi vă propun să ascultăm “Truman Sleeps” o secvenţă din coloana sonoră a filmului “The Truman Show”.
Philip Glass compozitorul acestei piese s-a născut la Baltimore, în 1937. Din 1960 până în 1970 a fost şofer de taxi, a fost căsătorit de patru ori şi a fost nominalizat de 3 ori la Academy Awards.

Încă o pictură de la Lili, pentru a ne începe dimineaţa cu bine.

Mă gândeam zilele astea la scopul estetic al picturii, la fenomenul de a merge până la limita kitch-ului, fără a încălca barierele, rămânând tot în sfera esteticului. Ce experiment violent şi primejdios, e precum aruncarea cu coarda elastică, niciodată nu eşti 100% sigur, că nu vei cădea.

Tot mai mulţi pictori se îndreaptă spre acest curent extremist, picturile lor ne creează permanent un sentiment al incertitudinii, al nonsensului. Aceşti pictori sunt copiii cubismului şi ai suprarealismului.

Ce exerciţiu obositor!

Mă întorc la Lili şi la aparentul calm nepământesc al picturilor ei.

Vă doresc un weekend minunat.

Se spune că un cititor suprasaturat de lectură, va răbufni prin încercarea de a deveni el însuşi scriitor, tocmai pentru a se elibera de spiritele moarte, transpuse în cărţile pe care le-a lecturat.

Cărţile sunt puzzle- uri complete, din care noi rămânem doar cu câteva piese. Mulţi încercăm să creem un tot cu piesele pe care le-am adunat din toate puzzle-urile rezolvate de-a lungul vieţii.

“Itinerariu cu îngeri” este o colecţie de proze scurte, axate spre descrierea unor tablouri mentale. Autoarea încearcă să ne redea o comuniune cu universul uitată, astfel ne reîntoarce la stadiul de stânci, ne reînvaţă să plângem prin ploie, ne repune în statutul de obiect plasat în afara timpului.

Mi-a plăcut stilul autoarei bazat pe inserarea în texte  a referenelor unor de reclame binecunoscute, a unor zicale româneşti, elemente ce îi conferă textului caracteristica umorului, fără a înclina spre vulgar aşa cum se întâmpă cu majoritatea textelor contemporane.

Aceste proze scurte sunt prezentate sub forma unui joc clădit în jurul unor mituri şi teme cunoscute, precum: mitul lui Sisif, trădarea lui Brutus, mitul lui Iona, cutia Pandorei. Ni se dă piesele iar noi trebuie să reconstruim imaginea.

“Itinerariu cu îngeri” este o carte ce miroase a nostalgie, a cireşi înfloriţi, miroase a “acasă”…sunt unul dintre cei ce îşi poartă “acasă” în suflet, eu şi cei ca mine îmbătrânim pe drumuri căutând să regăsim un destin care să ne aparţină.